Care-i treaba cu diagrama?

Multi stiti deja ce s-a intamplat cu faimoasa diagrama la examenul de capacitate. Daca nu stiti, iata.

Se da diagrama urmatoare:

image-2016-06-29-21120276-41-examenul-matematica-2016-sub-punctul-6-subiectului

Cerinta este simpla: sa se arate numarul elevilor care au obtinut nota 5, conform diagramei. Nu e nevoie de niciun calcul, nimic. Doar sa scrii numarul elevilor care este clar in diagrama. Rezultatul corect este, bineinteles, 3.

Multi elevi au interpretat graficul in mod gresit, au luat axa verticala ca reprezentand notele si axa orizontala ca reprezentant numarul elevilor. Ceea ce este gresit! Legenda ne spune clar ca barele verticale reprezinta numarul elevilor, care oscileaza in functie de nota. Este o diagrama foarte simpla pe care oricine ar trebui sa stie sa o interpreteze.

Vreo 40000 de parinti au fost, insa, nemultumiti ca odraslele au interpretat eronat, au incurcat axele si au dat raspunsul gresit. Asadar, au facut o petitie¬†catre Ministerul Educatiei cerand sa se puncteze ambele variante, raspunsul corect ’3′ si raspunsul gresit ’8′, pe care majoritatea l-au ales. Petitia spune ca diagrama a fost reprezentata gresit. Sa imi spuna cineva, dintre cei care au semnat petitia, de ce era reprezentata gresit?

In fine, problema nu e diagrama. Problema este ca acest exercitiu extrem de simplu arata situatia in care se afla invatamantul romanesc. Am mai vorbit despre analfabeti functionali aici. Producem elevi care nu stiu sa gandeasca, doar sa reproduca. La fel cum 53% dintre elevii romani nu inteleg textul pe care il citesc, nici acesti elevi nu au putut ‘citi’ aceasta diagrama. Iar vina nu este in totalitate a lor. Este vina profesorilor care au metode din 1800 toamna, a celor care se incapataneaza sa predea invechit si sa isi invete elevii sa reproduca in loc sa gandeasca! Este si vina parintilor, pentru care notele sunt foarte, foarte importante. Din pacate, in Romania notele arata doar capacitatea de reproducere, nu si de intelegere.

Sa va spun o intamplare din liceu, ca sa vedeti ce spun: studiam acea minutata materie Religie. Profesorul ne-a facut o DIAGRAMA pe tabla in care ne ‘demonstra’ ca animalele nu au suflet. Saptamana urmatoare, ne-a dat test unde ne-a cerut sa demonstram ca animalele nu au suflet. In mintea mea de copil de clasa a 9a, cateva intrebari au aparut “si daca eu nu cred acest lucru? cum pot demonstra un lucru in care nu cred?” sau “de ce nu ma intreaba nimeni parerea mea, ci imi cer sa demonstrez parerea altcuiva?”. Nu era matematica, era religie si puteam avea parere diferita. In fine, am scris pe foaia de hartie ca nu pot raspunde la intrebare pentru ca eu am o parere diferita etc. Profesorul mi-a scazut punctajul, m-a notat ca si cum raspunsul meu ar fi fost gresit. Acesta este doar un exemplu. In scoala romaneasca suntem incurajati sa reproducem, dar (aproape) niciodata sa gandim.

Sunt putini profesorii care incearca metode de predare alternative, moderne. Am in lista de prieteni pe Facebook cativa profesori din scoala generala. La un moment dat, o profesoara de romana si-a facut un blog unde punea regulat teste si exercitii pentru elevi. Copiii intrau acolo, rezolvau subiectele si vorbeau in clasa despre ele. Extraordinar! Profesoara a recunoscut doua trenduri importante: 1. educatia poate fi ajutata de tehnologie si 2. copiii oricum sunt tot timpul pe net, pe Facebook, asa ca in loc sa incerce sa indeparteze zeci de elevi de acolo, mai bine merge dansa acolo si le captiveaza atentia in mediul lor. Genial! Dar nu va grabiti, a sarit o mama de elev (cred ca era mama unui elev, oricum), care, pe langa faptul ca nici nu stia a scrie corect, a criticat profesoara foarte dur. Cu expresii din categoria “cum indrazniti sa faceti scoala pe Facebook? Asa rau a ajuns invatamantul in ziua de azi?” sau “daca eram eu profesoara, nu le dadeam voie deloc la calculator, le luam telefoanele. Copilul meu nu ar avea voie sa stea la calculator” etc etc. Ati inteles ideea. Ma rog, daca doamna stia macar sa scrie corect, poate avea o sansa minuscula sa fie profesoara. Bine ca nu este!

Insa cel mai surprisa sunt de atitudinea parintilor. Ce exemplu, ce mesaj trimitem noi copiilor daca militam pentru a considera corect un raspuns matematic gresit? Trimitem mesajul ca nu conteaza stiinta, nu conteaza argumentele… conteaza ce sustine majoritatea ca e corect. Putin ca la Brexit.

Cel mai grav este ca avem un precedent: acum cativa ani, la limba romana, multi elevi au ales varianta gresita pentru o propozitie (cred ca era propozitie subiectiva, in loc de adjectiva; sau poate invers, nu mai tin minte detaliile). Ministerul Educatiei a dat ordin sa se puncteze ambele variante, desi doar una era corecta. Pe sistemul suntem prosti, dar macar suntem multi, deci schimbam ce vrea muschiul nostru. Chiar si gramatica, poate si matematica anul asta.

Asadar, dragi parinti, daca odrasla dumneavoastra a gresit raspunsul la matematica, nu incercati sa schimbati matematica! Schimbati modul de a gandi al copilului. Incercati sa ii aratati cum a gresit si de ce a gresit. Incurajati copilul sa fie mai bun data viitoare, sa munceasca pentru a depasi impasul asta. Notele nu conteaza. Liceul la care merge copilul nu conteaza. Insa ceea ce conteaza este sa gandeasca pentru el/ea, si sa gandeasca logic, sa fie corect/a, sa munceasca pentru a deveni mai bun/a. Daca mergi la serviciu si interpretezi o diagrama gresit sau faci o greseala de contabilitate, nu schimba nimeni legea ca sa fie corectata greseala. Poate chiar ajungi la puscarie daca pui un zero in plus sau in minus.

 Ganditi, oameni buni! Ganditi!

Comments

comments

Leave a Reply